CÁLCIU s.n. 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de compuşi. 2. Săruri ale calciului (1), întrebuinţate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Din fr. calcium.

cálciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. cálciul; simb. Ca

CÁLCIU n. Metal de culoare albă-argintie, răspândit în natură sub formă de compuşi, având diferite întrebuinţări în construcţii, în industrie, în medicină etc. [Sil. -ciu] /<fr. calcium

CÁLCIU s. n. 1. metal alcalino-pământos, moale, alb-argintiu. 2. medicament conţinând calciu (1). (<fr. calcium)

CÁLCIU s.n. 1. Metal alcalino-pământos, alb-argintiu, răspândit foarte mult în natură sub formă de săruri. 2. Medicament compus din săruri de calciu (1), folosit mai ales contra manifestărilor de decalcifiere a organismului. [Pron. -ciu. / < fr. calcium, cf. lat. calx – var].