CALOMNÍE, calomnii, s.f. Afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputaţia cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia.

Calomnie ≠ elogiu, laudă, panegiric

CALOMNÍE s. v. calomniere.

calomníe s. f., art. calomnía, g.-d. art. calomníei; pl. calomníi, art. calomníile

CALOMNÍ//E ~i f. Afirmaţie mincinoasă făcută cu scopul de a discredita pe cineva; bârfeală; defăimare; ponegrire; clevetire. [Art. calomnia; G.-D. calomniei; Sil. -ni-e] /<lat. calumnia, fr. calomnie

CALOMNÍE s. f. afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă care atinge onoarea şi reputaţia cuiva; defăimare. (<fr. calomnie)

CALOMNÍE s.f. Afirmaţie neadevărată şi tendenţioasă, care atinge reputaţia şi onoarea cuiva; bârfeală, defăimare. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. calomnie, cf. lat. calumnia].