CAMPADÚRĂ, campaduri, s.f. Deschizătură în acoperişul unei case ţărăneşti, pentru a lăsa să iasă fumul. – Et. nec.

CAMPADÚRĂ s. (reg.) bagea, bageacă, cubea, cucumea, cucuvaie, fumar, hogeag, marghioţă, ursoaie, ochiul podului. (Prin ~ iese fumul din unele case ţărăneşti arhaice.)

campadúră s. f., g.-d. art. campadúrii; pl. campadúri

campadúră (-ri), s.f. – Fumar. Origine necunoscută. Este cuvînt folosit puţin, şi chiar incert.