CAPCÁNĂ, capcane, s.f. (Adesea fig.) Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. – Din tc. kapkan.

CAPCÁNĂ s. v. cucă.

CAPCÁNĂ s. cursă, prinzătoare, (reg.) clapcă, (înv.) silţă, (înv., în Olt., Ban. şi Transilv.) clucsă. (~ de prins vulpi.)

capcánă s. f., g.-d. art. capcánei; pl. capcáne

CAPCÁN//Ă ~e f. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea unor animale şi păsări; cursă. ~ de lupi. ~ de şoareci. ♢ A cădea în ~ a intra într-o încurcătură grea. /<turc. kapkan

capcánă (-ắni), s.f. – Laţ, cursă. Tc. kapkan (Şeineanu, II, 87; Lokotsch 1062); cf. rus. kapkan.