CAPITÁLĂ, capitale, s.f. 1. Oraş de reşedinţă în care îşi au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oraş în care îşi au sediul organele de conducere ale unei unităţi administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitálie s.f.] – Din fr. capitale.

CAPITÁLĂ s. v. majusculă.

CAPITÁLĂ s. 1. (înv.) mitropolie, scaun, taht, (rusism înv.) stoliţă. (~ unei ţări.) 2. reşedinţă. (~ de judeţ.)

capitálă s. f., g.-d. art. capitálei; pl. capitále

CAPITÁL//Ă ~e f. Oraş principal, unde îşi au reşedinţa organele supreme ale puterii de stat. [G.-D. capitalei] /<fr. capitale

CAPITÁLĂ s. f. oraş al unei ţări unde îşi au reşedinţa organele puterii de stat. (<fr. capitale)

CAPITÁLĂ s.f. 1. Oraş al unei ţări unde îşi au reşedinţa organele puterii de stat. 2. Literă (de tipar) mare. [Var. capitalie s.f. / < fr. (ville) capitale, it. capitale].