CAPSULÁ, capsulez, vb. I. Tranz. 1. A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule. 2. A închide sau a acoperi anumite părţi aflate sub tensiune dintr-un utilaj pentru a proteja personalul de servire. – Din fr. capsuler.

CAPSÚLĂ, capsule, s.f. 1. Tip de fruct uscat, uneori divizat în mai multe loji şi având numeroase seminţe, care, la maturitate, se deschide de la sine, punând seminţele în libertate; măciucă (3), măciulie (2). 2. înveliş al unor organe şi organisme inferioare. Capsulă bacteriană. 3. Mic înveliş solubil, făcut din amidon, gelatină sau cheratină, care conţine diferite medicamente pulverulente cu gust neplăcut, pentru a putea fi înghiţite mai uşor. 4. Vas făcut dintr-un material rezistent la căldură, în care se încălzesc, în laborator, diverse substanţe; capsă (3). 5. Mic cilindru metalic care conţine bioxid de carbon sub presiune, servind la prepararea unei băuturi gazoase în sifoane speciale. 6. Cutie cu capac care se deformează sub acţiunea variaţiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibilă a unor barometre). 7. (În sintagma) Capsulă telefonică = cutiuţă care conţine (într-un aparat telefonic) un microfon sau un receptor. 8. Capac de tinichea cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 9. (În sintagma) Capsulă cosmică = compartiment etanşeizat al navei spaţiale capabil să se desprindă de restul vehiculului şi să coboare pe un corp cosmic. – Din fr. capsule, lat. capsula.

CAPSÚLĂ s. 1. (BOT.) măciulie, (reg.) căciulie, (prin Transilv.) bocioacă, bociulie. (~a macului.) 2. capsulă suprarenală v. glandă suprarenală. 3. (FIZ.) capsulă barometrică = capsulă manometrică; capsulă manometrică v. capsulă barometrică. 4. capsulă cosmică v. cabină spaţială.

capsulá vb., ind. prez. 1 sg. capsuléz, 3 sg. şi pl. capsuleáză

capsúlă s. f., g.-d. art. capsúlei; pl. capsúle

CAPSÚL//Ă ~e f. 1) Fruct dehiscent cu învelitoarea uscată şi dură în care se dezvoltă şi se păstrează seminţele unor plante; măciulie. ~ de mac. ~ de bumbac. 2) Înveliş al unor organisme inferioare. ~ bacteriană. 3) Înveliş solubil în care se pun unele medicamente în formă de praf, cu gust neplăcut, pentru a fi înghiţite mai uşor; bulin; caşetă. 4) Vas de laborator pentru evaporarea unor soluţii. 5) anat. Înveliş conjunctiv al unui organ sau al unei articulaţii. 6) Cutie metalică plată, cu capac deformabil, care constituie partea sensibilă a diferitelor tipuri de manometre. ♢ ~ telefonică cutie de dimensiuni mici care conţine microfonul sau receptorul aparatului. 7) Capac de metal cu care se astupă sticlele. 8) Cilindru mic de metal care conţine bioxid de carbon sub presiune, folosit la prepararea unei băuturi gazoase speciale. 9): ~ cosmică sau spaţială aparat cosmic de formă sferică capabil să se desprindă de restul vehiculului şi să efectueze o coborâre pe planeta-ţintă. [G.-D. capsulei] /<fr. capsule, lat. capsula

A CAPSUL//Á ~éz tranz. (sticle) A închide ermetic cu o capsulă. /<fr. capsuler, lat. capsulare

CAPSÚLĂ s.f. 1. Tip de fruct alcătuit dintr-un înveliş uscat, dehiscent, în care se află seminţele. 2. (Anat.) Înveliş conjunctiv al unui organ sau al unei articulaţii. ♢ Capsule suprarenale = glande suprarenale; capsule articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulaţie. ♦ Înveliş mucos exterior al unor specii de bacterii şi de alge microscopice. ♦ Caşetă. 3. (Chim.) Vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund şi cu pereţii scunzi, în care se încălzesc diferite substanţe. 4. (Tehn.) Cutie bine închisă în care sunt aşezate anumite instrumente, motoraşe etc. care trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ♦ Capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 5. Capsulă telefonică = cutie metalică, conţinând un microfon sau un receptor, folosită în aparatele telefonice; capsulă manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puţin diferite de cea atmosferică; capsulă cosmică = cabină spaţială. [< fr. capsule, cf. lat. capsula – cutiuţă].

CAPSULÁ vb. tr. a astupa cu o capsulă. (<fr. capsuler)

CAPSÚLĂ s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminţe. 2. (anat.) înveliş conjunctiv al unui organ, al unei articulaţii. o ĕ suprarenale = glande suprarenale; ĕ articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulaţie. ♢ înveliş mucos exterior al unor specii de bacterii şi de alge microscopice. ♢ caşetă. 3. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porţelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanţe. 4. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motoraşe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ♢ capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 5. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puţin diferite de cea atmosferică. (<fr. capsule, lat. capsula)

CAPSULÁ vb. I. tr. A închide cu o capsulă. [P.i. -lez. / < fr. capsuler].