CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBÚRĂ, carburi, s.f. Substanţă rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ♢ Carbură de calciu = carbid. – Din fr. carbure.

CARBÚRĂ s. (CHIM.) carbură de calciu v. carbid; carbură de fier = cementită; carbură de siliciu v. carborundum.

carburá vb., ind. prez. 1 sg. carburéz, 3 sg. şi pl. carbureáză

carbúră s. f., g.-d. art. carbúrii; pl. carbúri

CARBÚR//Ă ~i f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ♢ ~ de calciu combinaţie a carbonului cu calciul, care în reacţie cu apa dă acetilena; carbid. /<fr. carbure

A CARBUR//Á ~éz tranz. 1) (fier sau aliaje feroase) A trata cu carbon (în vederea preparării oţelului). 2) (carburanţi) A amesteca cu aer. /Din carbură

CARBURÁ vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer].

CARBÚRĂ s.f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. [< fr. carbure].