CARCASĂ, carcase, s.f. 1. Îmbrăcăminte metalică exterioară a unui sistem tehnic, care susţine anumite elemente ale acestuia şi, eventual, îl protejează împotriva acţiunilor exterioare. 2. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 3. Scheletul unei maşini, al unei construcţii etc. – Din fr. carcasse.

carcásă s. f., g.-d. art. carcásei; pl. carcáse

CARCÁS//Ă ~e f. 1) Totalitate a elementelor care constituie baza unei construcţii, a unei maşini etc.; osatură; schelet. 2) Învelitoare de protecţie a unui sistem tehnic; cutie de protecţie. 3) rar Sistemul osos al unui animal; schelet. [G.-D. carcasei] /<fr. carcasse

CARCÁSĂ s.f. 1. (Parte a unui) sistem osos al unui animal. 2. Cadru, osatură, schelet (al unei maşini, al unei construcţii etc.). [< fr. carcasse, cf. rus. karkas].