CARÉU, careuri, s.n. 1. Mod de aşezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. 2. Suprafaţă a terenului de fotbal, de tenis etc., marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc, şi în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale. 3. Încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură şi de recreaţie pentru ofiţeri. 4. (La unele jocuri de cărţi) Grup de patru cărţi de aceeaşi valoare. – Din fr. carré.

CARÉU s. pătrat. (Compania formează un ~.)

caréu s. n., art. caréul; pl. caréuri

CARÉU ~ri n. 1) Suprafaţă cu patru unghiuri drepte şi cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupă dispusă în formă de pătrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru părţi. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse în formă de pătrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafaţă delimitată cu linii albe, în care se aplică unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Cameră comună unde ofiţerii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru cărţi de aceeaşi culoare ţinute într-o singură mână. /<fr. carré

CAREU, careuri, s.n. (În gastronomie) Piesă constând dintr-un ansamblu de 7-9 cotlete (de viţel, de batal, de miel, de porc), legate în formă de spalier sau coroană, fripte sau brezate; fr. carrée; germ Karree.

CARÉU s.n. 1. Aşezare în formă de pătrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ♦ Fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj. 2. Porţiune pătrată, marcată cu alb, a terenului pe care se desfăşoară un joc; (p. ext.) teren de sport. 3. Pătrat de cuvinte încrucişate. 4. (Mar.) Încăpere pe o navă servind ca sală de mese, de lectură sau de recreaţie pentru ofiţeri. 5. Grup de patru cărţi de aceeaşi valoare (la unele jocuri de cărţi). 6. (Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul. [Pl. -euri-, -ee. / < fr. carré].