CARTÉL, carteluri, s.n. 1. Uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeaşi ramură de producţie încheie o convenţie, stabilind preţurile, condiţiile de vânzare şi de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare şi îşi împart pieţele de desfacere, în vederea limitării sau eliminării concurenţei. 2. Coaliţie între două sau mai multe partide, organizaţii etc. 3. (Înv.) Convenţie scrisă între state, pentru schimbul sau răscumpărarea prizonierilor. – Din fr., engl. cartel.

cartél (monopol, coaliţie, convenţie) s. n., pl. cartéluri

CARTÉL ~uri n. 1) ec. Uniune economică în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc în comun planul de colaborare, păstrându-şi totodată independenţa de producţie. 2) înv. Convenţie între state cu privire la schimbul sau la răscumpărarea prizonierilor. 3) Coaliţie politică între două sau mai multe partide. /<engl. cartel

CARTÉL s.n. 1. (Ec.) Uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile cartelate stabilesc în comun condiţiile de vânzare a mărfurilor, sistemul de formare a preţurilor, repartizarea pieţelor de aprovizionare şi desfacere etc., fiecare dintre ele păstrându-şi independenţa de producţie şi de vânzare. 2. Coaliţie politică între mai multe partide. [Pl. -luri. / < fr. cartel].

cartél (-le), s.n. – Uniune monopolistă a mai multor întreprinderi. – Var. cartelă, s.f. (bucată de hîrtie cu bonuri detaşabile). It. cartello, fr. cartel. -Der. cartela, vb. (a forma un cartel).