CARTILÁJ, cartilaje, s.n. Ţesut animal conjunctiv elastic şi rezistent, cu rol de susţinere care formează scheletul peştilor cartilaginoşi şi al embrionului la vertebrate şi la om îndeplinind funcţia mecanică de susţinere; zgârci. [Var.: cartilágiu s.n.] – Din fr. cartilage.

CARTILÁJ s. (ANAT.) zgârci, (pop.) vână, (Ban. şi Olt.) ronţ. (~ al urechii.)

cartiláj s. n., pl. cartiláje

CARTILÁJ ~e n. Ţesut conjunctiv, rezistent şi elastic, care se găseşte la articulaţiile oaselor. /<fr. cartilage

CARTILÁJ s.n. Ţesut conjunctiv rezistent şi elastic, care se găseşte de obicei la extremităţile oaselor; zgârci. [Var. cartilagiu s.n. / < fr. cartilage, cf. lat. cartilago].