CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarţe de carton¹ (1); a broşa. ♦ A asigura o hartă, o planşă etc. cu un suport protector de carton¹, sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – Din fr. cartonner.

CARTONÁ vb. a lega, (rar) a scorţi, (Transilv.) a compacta. (~ o carte.)

cartoná vb., ind. prez. 1 sg. cartonéz, 3 sg. şi pl. cartoneáză

A CARTON//Á ~éz tranz. (cărţi, caiete, registre etc.) A înzestra cu o copertă de carton (de pânză, de piele etc.). /<fr. cartonner

CARTONÁ vb. I. tr. A lega (o carte, un caiet etc.) în coperte de carton sau (p. ext.) de pânză, de piele etc. [< fr. cartonner].