CARUSÉL, carusele, s.n. 1. Căluşei (2). 2. Fig. Mişcare, deplasare, circulaţie continuă a unor mobile. – Din fr. carrousel.

CARUSÉL s. v. căişori, căluşei, ringhispil.

carusél s. n., pl. caruséle

CARUSÉL ~e n. 1) Instalaţie distractivă pentru copii, prevăzută cu mai mulţi căluţi de lemn (alte animale, vehicule), care se învârteşte în jurul unei axe verticale; căluşei. 2) fig. Mişcare continuă a unor oameni, animale sau lucruri în diverse scopuri. /<fr. carrousel

CARUSÉL s.n. 1. Dispozitiv format din mai mulţi căişori de lemn, pe care încalecă copiii şi care se învârtesc pe o pistă circulară; căluşei. 2. Serie de mişcări de dresaj executate de un grup de călăreţi. [Pl. -le, -luri. / < fr. carrousel, cf. it. carosello].