CÁSTRU, castre, s.n. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum.

CÁSTRU s. (IST.) lagăr, tabără, (înv.) tabie. (~ roman.)

cástru s. n., art. cástrul; pl. cástre

CÁSTR//U ~e n. (la romani) Lagăr militar fortificat, construit de-a lungul căilor de comunicaţie sau în punctele strategice importante. /<lat. castra, ~orum

CÁSTRU s. n. lagăr, tabără fortificată a unei unităţi din armata romană. (<lat. castrum)

CÁSTRU s.n. Lagăr întărit al unei unităţi din armata romană. [< lat. castrum].

cástru (-re), s.n. – Tabără romană întărită. – Mr. castru. Lat. castra (sec. XIX); în mr., din ngr. ϰάστρον.