CATÁRG, catarge, s.n. 1. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susţine pânzele sau antenele de telegrafie fără fir; arbore. 2. Construcţie de metal care înlocuieşte turnul de extracţie în industria petrolieră. – Din ngr. katárti.

CATÁRG s. (MAR.) arbore, (înv.) mastă.

catárg s. n., pl. catárge

CATÁR//G ~ge n. Stâlp vertical montat pe o navă pentru a susţine velele şi instalaţiile de semnalizare; arbore. /<ngr. katárti

catárg (-ge), s.n. – Stîlp vertical pe o navă, arbore. – Var. (înv.) catart. – Mr. catartu. Ngr. ϰατάρτι, cu finala schimbată prin influenţa lui catargă; cf. sb. kàtarka, kàtarga, rus. katartĭ.