CATÉDRĂ, catedre, s.f. 1. Pupitru sau masă specială, aşezată de obicei pe o estradă, de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. ♢ Expr. A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post în învăţământ; funcţie de profesor. ♦ Unitate de bază dintr-o instituţie de învăţământ superior, în cadrul căreia se desfăşoară activitatea didactică, metodică şi de cercetare ştiinţifică în domeniul uneia sau mai multor discipline. – Din lat. cathedra.

catédră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. catédrei; pl. catédre

CATÉDR//Ă ~e f. 1) Masă specială înălţată pe o estradă, de unde vorbesc oratorii, profesorii etc. 2) Unitate de bază din învăţământul superior în cadrul căreia se desfăşoară munca pedagogică şi ştiinţifică la o disciplină. ~ de filologie. /<lat. cathedra

CATÉDRĂ s.f. 1. Masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecţia. ♢ A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, afectat. ♦ Tron arhieresc, din piatră sau din lemn, instalat în biserica principală a unei eparhii. 2. post în învăţământ, funcţie de profesor. ♦ Unitate de bază în învăţământul superior, în cadrul căreia se desfăşoară activitatea didactică, metodică şi de cercetare ştiinţifică la o disciplină. ♦ (Fig.) Profesorat, învăţământ. [< lat. cathedra – jeţ, fr. cathedre].

CATÉDRĂ s. f. 1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecţia. ♢ tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii. 2. post în învăţământ, funcţie de profesor. ♢ unitate de bază în învăţământul superior, în cadrul căreia se desfăşoară activitatea didactică, metodică şi de cercetare ştiinţifică. (<it. cattedra, lat. cathedra)

catédră (-re), s.f. – 1. Masă specială de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. – 2. Amvon. – Mr. cathedră. Lat. cathedra (sec. XIX); în mr. direct din ngr. ϰαθέδρα. – Der. catedrală, s.f.