CATEDRÁLĂ, catedrale, s.f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop. – Din fr. [église] cathédrale, lat. cathedralis.

CATEDRÁLĂ s. (BIS.) (reg.) mănăstire, (înv.) sobor. (O ~ în stil gotic.)

catedrálă s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. catedrálei; pl. catedrále

CATEDRÁL//Ă ~e f. Biserică centrală într-un oraş, unde serviciul divin este oficiat, de obicei, de un episcop; sobor. [G.-D. catedralei] /<fr. cathédrale, lat. cathedralis

CATEDRÁLĂ s.f. Biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un arhiereu-episcop; (p. ext.) cea mai mare biserică dintr-un oraş. [< fr. catédrale, it. cattedrale].

CATEDRÁLĂ s. f. biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un (arhi)episcop. (<fr. cathédrale)