CATÉNĂ, catene, s.f. 1. Şir de încreţituri ale scoarţei pământului, formate sub influenţa unei presiuni laterale. 2. Lanţ de atomi legaţi între ei prin valenţe simple sau multiple. 3. (Înv.) Lanţ (la ceas, la ochelari etc.). – Din lat. catena.

CATÉNĂ s. (CHIM.) lanţ. (O ~ leagă între ei atomii de acelaşi fel ai unei substanţe.)

CATÉNĂ s. v. lanţ, sistem muntos.

caténă s. f., g.-d. art. caténei; pl. caténe

CATÉN//Ă ~e f. 1) chim. Lanţ de atomi uniţi între ei prin valenţe. 2) Şir de încreţituri ale scoarţei pământeşti formate sub influenţa unei presiuni laterale. ~ muntoasă. /<lat. catena

CATÉNĂ s.f. 1. Lanţ de încreţituri ale scoarţei pământeşti, formate cam în acelaşi timp. 2. Lanţ de atomi uniţi între ei prin valenţe simple sau multiple. [< lat. catena – lanţ].