CATIFEÁ, catifele, s.f. Ţesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care prezintă pe faţă fire dese cu lungimea mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafaţa ţesăturii. – Din tc. kadife, ngr. katifés.

CATIFEÁ s. velur, (înv. şi reg.) mancister, (Transilv.) barşon, (prin Munt. şi Mold.) pluş, (Transilv. şi Ban.) somot, (înv.) urşinic. (Haină de ~.)

catifeá s. f., art. catifeáua, g.-d. art. catifélei; pl. catiféle

CATIF//EÁ ~éle f. 1) Stofă având faţa acoperită cu fire scurte şi dese. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de stofe. [Art. catifeaua; G.-D. catifelei] /<turc. katifé, ngr. katifés

catifeá (-éle), s.f. – 1. Ţesătură care prezintă pe faţă fire dese mai mici de un milimetru. – 2. Panseluţă (Viola tricolor). – 3. Varietate de vin roşu. – Mr. catife, megl. cadife. Tc. katifa sau kadife (Roesler 569; Şeineanu, II, 94; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰατιφές, sb. katifa, kadiva, bg. kadife. Cf. cataif. Der. catifelat, adj. (moale); catifeluţă, s.f. (panglică de catifea; plantă, Tagetes patula).