CAUŢIÚNE, cauţiuni, s.f. 1. Sumă de bani depuşi pentru garantarea executării de către debitor a unei obligaţii. 2. Sumă depusă pentru a obţine eliberarea provizorie a unei persoane arestate şi care garantează prezentarea acesteia la ancheta penală, la judecată şi la executarea pedepsei; p. ext. garanţie. [Pr.: ca-u-ţi-u-] – Din fr. caution, lat. cautio, -onis.

CAUŢIÚNE s. (JUR.) 1. fidejusiune, garanţie, (pop.) chezăşie, (înv.) adeverinţă. (A depus ~.) 2. fidejusor, garant, (pop.), chezaş, (înv.) platnic, sodăş. (El este considerat ~ pentru debitor.)

cauţiúne s. f. (sil. ca-u-ţi-u-), g.-d. art. cauţiúnii; pl. cauţiúni

CAUŢIÚN//E ~i f. 1) Obiect de valoare sau sumă de bani depusă drept garant pentru îndeplinirea de către debitor a unei obligaţii. 2) jur. (în unele legislaţii) Sumă de bani depusă pentru eliberarea temporară a infractorului pe timpul procesului penal. [Art. cauţiunea; G.-D. cauţiunii; Sil. ca-u-ţi-u-] /<fr. caution, lat. cautio, ~onis

CAUŢIÚNE s.f. Sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligaţii; (p. ext.) garanţie. ♦ (Jur.) Sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a infractorului pe timpul procesului penal. [Pron. ca-u-ţi-u-. / cf. fr. caution, lat. cautio – precauţie].