CAVALÉRIE¹, cavalerii, s.f. Parte a armatei care foloseşte calul ca mijloc de luptă şi de transport al luptătorilor; grup de soldaţi care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia (vine din it.).

CAVALERÍE², cavalerii, s.f. (Înv.) 1. Instituţia (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decoraţie, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria.

CAVALÉRIE s. (MIL.) călărime, (înv.) cavalerime, călărăşie, călărăşime.

cavalérie (parte a armatei) s. f. (sil. -ri-e), art. cavaléria (sil. -ri-a), g.-d. art. cavalériei; pl. cavalérii, art. cavalériile (sil. -ri-i-)

cavaleríe (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile

CAVALÉRI//E² ~i f. 1) ist. Ordin al cavalerilor. 2) înv. Distincţie militară; ordin în gradul de cavaler. /<it. cavalleria, fr. cavalerie

CAVALÉRI//E¹ ~i f. 1) Ansamblu de trupe constând din soldaţi călări; călărime; cavalerime. 2) Grup de soldaţi făcând parte din acest ansamblu de trupe. [Art. cavaleria; G.-D. cavaleriei; Sil. -ri-e] /<rus. kavalerija, it. cavalleria

CAVALERÍE¹ s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria].

CAVALERÍE² (Mil.) Armă tactică şi strategică folosind calul ca mijloc de luptă şi de transport. ♦ Unitate militară din această armă. [Gen. -iei. / < rus. kavaleriia, it. cavalleria].