CAVÓU, cavouri, s.n. Construcţie funerară (într-un cimitir sau în alt loc de înmormântare) cu una sau mai multe cripte. – Din fr. caveau.

CAVÓU s. criptă, (rar) necropolă, (înv.) grobnic, gropniţă, mormântar. (~ într-un cimitir; ~ al unei familii.)

cavóu s. n., art. cavóul; pl. cavóuri

CAVÓU ~ri n. Construcţie (subterană) într-un cimitir sau într-o biserică în care se înmormântează morţii; criptă. [Sil. ca-vou] /<fr. caveau

CAVÓU s.n. Mormânt constând dintr-o încăpere funerară, de obicei făcută sub pământ, în care se depun morţii. [< fr. caveau].

cavóu (-uri), s.n. – 1. Construcţie funerară, criptă. – 2. (Arg.) Pat. Fr. caveau.