CÉDRU, cedri, s.m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus). ♦ Lemnul acestor arbori, de culoare brună-gălbuie, rezistent, uleios, cu miros puternic, folosit în construcţiile navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură. – Din fr. cèdre, lat. cedrus.

cédru s. m. (sil. -dru), art. cédrul; pl. cédri, art. cédrii

CÉDR//U ~i m. 1) Arbore exotic uriaş, cu ramuri dispuse orizontal şi cu lemnul foarte rezistent. ~ de Liban. 2) Lemn al acestui arbore, folosit în industrie (construcţii navale, sculptură etc.). Mobilă de ~. [Sil. ce-dru] /fr. cedre, lat. cedrus

CÉDRU s.m. Conifer exotic, veşnic verde, cu ramurile orizontale. ♦ Lemnul acestui arbore. [Var. chedru s.m. / < lat. cedrus, cf. gr. kedros].

cédru (-i), s.m. – Specie de arbore (Cedrus Libani). Var. (înv.) chedru. Lat. cedrus (sec. XIX). Var., direct din gr. ϰέδρος, sau prin intermediul sl. kedrŭ (Murnu 12), sec. XVI.