CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit, ilustru. – Din fr. célebre, lat. celebris.

Celebru ≠ necunoscut

CELÉBRU adj. faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. şi pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireş, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.)

celébru adj. m. (sil. -bru), art. celébrul, pl. celébri, art. celébrii; f. sg. celébră, g.-d. art. celébrei, pl. celébre

CELÉBR//U ~ă (~i, ~e) 1) Care este foarte vestit prin calităţile sale, prin realizările sale; ilustru. Cântăreţ ~. [Sil. -le-bru] /<fr. célébre, lat. celebris

celebru, cunoscut, stiut.

CELÉBRU, -Ă adj. Cunoscut de foarte multă lume pentru calităţi excepţionale; renumit, vestit, ilustru. [< fr. célèbre, cf. it. celebre, lat. celeber].