CENTRIFUGÁ, pers. 3 centrifughează, vb. I. Tranz. A efectua o mişcare centrifugă. – Din centrifug. Cf. fr. c e n t r i f u g e r.

CENTRIFÚGĂ, centrifuge, s.f. – V. centrifug (2) [DEX'98]

centrifugá vb., ind. prez. 1 sg. centrifughéz, 3 sg. şi pl. centrifugheáză

centrifúgă s. f., g.-d. art. centrifúgei; pl. centrifúge

CENTRIFÚ//GĂ ~ge f. Instalaţie de înaltă turaţie, folosită pentru separarea prin centrifugare a componenţilor unui amestec. ~ de miere. [G.-D. centrifugei] /<fr. centrifuge

A CENTRIFU//GÁ ~ghéz tranz. A supune unei mişcări centrifuge. /<fr. centrifuger

CENTRIFUGÁ vb. I. tr. A da o mişcare centrifugă; a supune unei forţe centrifuge; a trece (un material) printr-o pompă centrifugă. [Cf. fr. centrifuger].

CENTRIFÚGĂ s.f. Aparat pentru separarea cu ajutorul forţei centrifuge a substanţelor cu densitate diferită dintr-un amestec. ♦ Instalaţie destinată antrenamentului astronauţilor, care simulează acţiunea acceleraţiilor de lungă durată. [< fr. centrifuge, cf. lat. centrum – centru, fugere – a fugi].