CÉNTRU, (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3) centre, s.n., (I 5, II 2) centri, s.m. I. 1. S.n. (Mat.) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice. Centrul unui dreptunghi. ♦ Punct în raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeaşi distanţă. Centrul unui cerc. ♦ Fig. (În loc.) În centrul (atenţiei, preocupărilor etc.) = pe primul plan; la loc de frunte. 2. S.n. (În sintagma) Centru de rotaţie = punct în jurul căruia alt punct sau un corp pot efectua o mişcare de rotaţie. 3. S.n. Punctul de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe. Centru de greutate. 4. S.n. Punct central al unei întinderi, al unui spaţiu. ♦ Spec. Punct marcat la mijlocul unui teren de joc (fotbal, handbal etc.), de unde începe partida sau de unde se repune mingea în acţiune, după înscrierea unui gol. 5. S.m. Jucător aflat în centrul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive. II. 1. S.n. Punct în care sunt localizate anumite funcţii sau acte. Centrul reflexelor. 2. S.m. (În sintagma) Centru nervos = grup de celule nervoase anale în encefal, în bulb sau în măduvă, la care vin excitaţiile periferice şi de la care pornesc excitaţiile centrale. 3. S.n. Loc (localitate sau parte dintr-o localitate) unde este concentrată o activitate (industrială, comercială, administrativă, culturală). ♢ Centru universitar = localitate în care există instituţii de învăţământ superior. Centru de documentare = bibliotecă, secţie într-o bibliotecă sau într-o instituţie, care are ca sarcină principală furnizarea de material documentar. ♦ Instituţie conducătoare; putere administrativă centrală. 4. S.n. sg. Poziţie politică de mijloc între dreapta şi stânga. ♢ Centru-dreapta = poziţie politică de mijloc cu tendinţe de dreapta. Centru-stânga = poziţie politică de mijloc cu tendinţe de stânga. ♢ Loc. adj. De centru = care se situează pe o poziţie intermediară, între două opinii extreme. Partid politic de centru. - Din fr. centre, lat. centrum.

Centru ≠ periferie

CÉNTRU s. 1. mijloc. (~ul unui cerc.) 2. (FIZ.) centru de greutate = baricentru. 3. mijloc, (fig.) buric, inimă, (înv. fig.) dric. (În ~ul oraşului.) 4. miez, mijloc, (fig.) buric, inimă. (În ~ul pământului.) 5. miez, nucleu. (~ul unui corp.) 6. (fig.) focar, sediu. (~ul proceselor radioactive.) 7. (fig.) bastion, citadelă, focar. (Un ~ de cultură.) 8. oraş, (pop.) târg. (Mă duc, ies puţin în ~.)

céntru (punct anatomic, jucător sportiv) s. m., art. céntrul; pl. céntri, art. céntrii

céntru (punct central, localitate, instituţie) s. n., art. céntrul; pl. céntre

CÉNTR//U² ~i m. 1): ~ nervos grup de celule nervoase care reglează funcţiile organismului. 2) Jucător care se află în mijlocul liniei de atac sau de apărare la unele jocuri sportive. /<fr. centre, lat. centrum

CÉNTR//U¹ ~e n. 1) mat. Punct interior situat la distanţe egale în raport cu toate punctele unei linii sau suprafeţe exterioare; mijloc. ~ al unui corp. 2) fiz. Punct în care acţionează rezultanta unui sistem de forţe. ~ de gravitaţie. ~ de atracţie. 3) Loc, punct sau parte a unui lucru (a unui spaţiu sau a unei suprafeţe) situată la egală depărtare de marginile sau capetele periferice; mijloc. ~ul oraşului. 4) Loc (sau localitate) unde este concentrată o anumită activitate. ~ cultural. ~ administrativ. 5) Instituţie unde sunt concentrate forţe în stare să efectueze un volum mare de muncă specializată. ~ de programare. 6) fig. Punct în care sunt concentrate anumite forţe. ~ul răului. /<fr. centre, lat. centrum

-CENTRU v. centri-.

CÉNTRU s.n. şi m. I. 1. (Mat.) Punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare. ♦ Punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului. 2. Punct de mijloc, central, al unui spaţiu, al unei suprafeţe. ♦ (Sport) Centru-înaintaş = jucător de la mijlocul liniei de înaintare (la anumite jocuri). II. Loc, punct unde sunt localizate anumite funcţii, activităţi; sediu al unei activităţi. ♦ Loc către care converg anumite forţe. ♦ Oraş mare în care sunt concentrate organele de conducere ale judeţului, ale regiunii etc. ♦ Instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală. ♦ Centri nervoşi = părţi ale sistemului nervos unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale. [Pl. -re, -ri. / < lat. centrum, cf. it. centro, fr. centre].