CENUŞÍU, -ÍE, cenuşii, s.n., adj. 1. S.n. Culoare obţinută prin suprapunerea în diferite proporţii a culorilor alb şi negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenuşii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Şters, lipsit de expresivitate. – Cenuşă + suf. -iu.

CENUŞÍU adj. 1. fumuriu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, şoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sângepiu, (turcism înv.) bozafer. (De culoare ~.) 2. întu-necat, pământiu, (reg.) pământit, pământos. (O faţă ~.)

cenuşíu adj. m., f. cenuşíe; pl. m. şi f. cenuşíi

cenuşíu s. n., art. cenuşíul

CENUŞÍ//U ~e (~i) şi substantival 1) Care este de culoarea cenuşii; sur; gri. 2) fig. Care nu se remarcă prin nimic; inexpresiv. [Sil. -nu-şiu] /cenuşă + suf. ~iu