CERŞÍ, cerşesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A cere de pomană; a cerşetori. 2. Intranz. A cere ceva cu stăruinţă (ca un cerşetor); p. ext. a se înjosi cerând ceva. – Din cere.

CERŞÍ vb. a cere, a se milogi, (pop.) a prosti, (Transilv. şi Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerşetori, (arg.) a mangli. (~ pe la colţuri de stradă.)

cerşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cerşésc, imperf. 3 sg. cerşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cerşeáscă

A CERŞ//Í ~ésc 1. intranz. A umbla cu cerutul; a se milogi. 2. tranz. 1) A cere de pomană. 2) fig A cere cu umilinţă (ca un cerşetor). /v. a cere