CERÁMIC, -Ă, ceramici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Tehnica şi arta prelucrării argilelor, pentru a se obţine, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălţuirea, uscarea şi arderea lui, diverse obiecte. ♦ Obiect obţinut prin această tehnică. ♦ Material din care se obţin astfel de obiecte. 2. Adj. (Despre obiecte sau materiale) Obţinut prin tehnica ceramicii (1); referitor la ceramică, de ceramică. – Din fr. céramique.

cerámic adj. m., pl. cerámici; f. sg. cerámică, pl. cerámice

CERÁMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de ceramică; propriu ceramicii. Produse ~ce. /<fr. céramique

CERÁMIC, -Ă adj. Referitor la ceramică, de ceramică. [< fr. céramique].