CERCETÁRE, cercetări, s.f. Acţiunea de a (se) cerceta şi rezultatul ei. – V. cerceta.

CERCETÁRE s. 1. v. analiză. 2. examinare, privire. (La o ~ mai adâncă.) 3. (concr.) studiu. (A publi-cat o ~ temeinică.) 4. v. examinare. 5. consultare. (~ a unui catalog.) 6. v. verificare. 7. v. anchetă.

cercetáre s. f., g.-d. art. cercetării; pl. cercetări

CERCET//ÁRE ~ări f. 1) v. A CERCETA. 2) Studiu amanunţit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaşte ceva; investigaţie. O ~ valoroasă. 3) mil. Acţiune de culegere a informaţiilor despre inamic; recunoaştere. ~ări secrete. [G.-D. cercetării] /v. a cerceta