CERCEVEÁ, cercevele, s.f. Cadru în care este fixat geamul la o fereastră sau la o uşă; lemnăria (în formă de cruce) din mijlocul ferestrei, în care sunt montate geamurile. [Var.: gergeveá, giurgiuveá s.f.] – Din tc. çerçeve.

CERCEVEÁ s. 1. cadru, ramă, toc. (~ de fereastră.) 2. v. cruce.

cerceveá s. f., art. cerceveáua, g.-d. art. cercevélei; pl. cercevéle

CERCEV//EÁ ~éle f. Cadru în care se fixează geamul la fereastră sau la o uşă; ramă. [Art. cerceveaua; G.-D. cercevelei; Sil. -ce-vea] /<turc. çerçeve

cerceveá (-éle), s.f. – 1. Cadru de uşă, şi mai ales de fereastră. – 2. Lemnăria în formă de cruce din mijlocul ferestrei. – Var. ciurciuvea, gergevea, giurgiuvea. Mr. circive, megl. čărčăvel. Tc. çerçive (Cihac, II, 560; Roesler 607; Şeineanu, II, 101; Meyer 446; Lokotsch 411; Graur, Viaţa rom., 1940, nr. 3, p. 110); cf. ngr. τσερτσεβὲς, alb. čerčivë, bg. čerčeve.