CEREBÉL, cerebele, s.n. Parte a encefalului situată în regiunea posterioară şi inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mişcărilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum.

CEREBÉL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraş, (reg.) creieruş.

cerebél s. n., pl. cerebéle/cerebéluri

CEREBÉL ~e n. anat. Parte a creierului situată la extremitatea din spate a cutiei craniale; creierul mic. /<lat. cerebellum

CEREBÉL s.m. Parte a encefalului aşezată în regiunea posterioară şi inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum].