CÉRERE, cereri, s.f. Acţiunea de a (se) cere şi rezultatul ei. 1. Solicitare; rugăminte. 2. Pretenţie, exigenţă; revendicare. 3. Căutare, cerinţă; cantitate de bunuri şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul. ♢ Cerere solvabilă = (în economia de mărfuri) cerinţă de mărfuri şi de servicii pentru care cumpărătorii dispun de mijloace de plată. ♢ Loc. adv. La cerere = când se cere, când se solicită. 4. Sesizare adresată unui organ de jurisdicţie sau unui alt organ de stat pentru valorificarea, recunoaşterea sau apărarea unui drept. ♦ (Concr.) Petiţie. 5. (Tehn.; în sintagmele) Cerere de oxigen = cantitate de oxigen consumată într-un anumit timp de o apă care se scurge prin canale, atunci când este supusă unui proces de curăţare biologică. Cerere maximă de putere = valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat. – V. cere.

Cerere ≠ ofertă

CÉRERE s. 1. pretenţie, revendicare, revendicaţie, (înv.) pretendă, (grecism înv.) pretenderimă, (turcism înv.) teclif. (~ lui a fost satisfăcută.) 2. (JUR.) cerere reconvenţională = reconvenţiune. 3. v. solicitare. 4. apel, rugăminte. (A ascultat ~ lui.) 5. v. rugăminte. 6. v. petiţie. 7. v. cerinţă. 8. v. căutare.

cérere s. f., g.-d. art. cérerii; pl. céreri

CÉRER//E ~i f. 1) v. A CERE. 2) Solicitare scrisă sau orală, adresată unei oficialităţi. ~ea lui a fost satisfăcută. ♢ La ~ la solicitare. 3) ec. Cantitate de bunuri necesare consumului. ♢ ~ şi ofertă raport dintre cantitatea de mărfuri propuse consumatorilor şi posibilităţile lor de cumpărare. [G.-D. cererii] /v. a cere