CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.

CERTIFICÁ vb. v. confirma.

certificá vb., ind. prez. 1 sg. certífic, 3 sg. şi pl. certífică; conj. prez. 3 sg. şi pl. certífice

A CERTIFICÁ certífic tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ştampilă); a face să fie valabil; a legaliza; a autentifica. /<fr. certifier, lat. certificare

CERTIFICÁ vb. I. tr. A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certífic. / < lat. certificare, cf. it. certificare, fr. certifier].