CERÚMEN s.n. Substanţă ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern al urechii; ceară. – Din fr. cérumen, lat. cerumen.

CERÚMEN s. (FIZIOL.) ceară, (pop.) clei, năjit. (~ format în urechi.)

cerúmen s. n.

CERÚMEN n. Substanţă ceroasă care se formează în canalul extern al urechii; ceară. /<lat. cerumen, fr. cérumen

CERÚMEN s.n. Materie cleioasă care se formează în urechi. [Pl. -nuri. / < fr. cérumen, cf. lat. cera – ceară].