CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s.f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiţi. ♢ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligat s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătoreşti, partea care a pierdut un proces părţii care a câştigat procesul. ♢ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace băneşti oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinaţi cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (şi neraţional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulţi. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligaţii etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală.

Cheltuială ≠ venit

CHELTUIÁLĂ s. 1. v. cheltuire. 2. (astăzi rar) speze (pl.). (L-a trimis la carte pe ~ lui.) 3. v. consum.

cheltuiálă s. f., g.-d. art. cheltuiélii; pl. cheltuiéli

CHELTU//IÁLĂ ~iéli f. 1) Consum de bani, de bunuri materiale, de muncă etc. pentru satisfacerea necesităţilor de producţie sau individuale. 2) Rubrică dintr-un registru contabil unde se înscriu sumele cheltuite. [G.-D. cheltuielii; Sil. -tu-ia-] /a cheltui + suf. ~eală