CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s.f. Faptul de a (se) chibzui. ♢ Loc. adv. şi adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ♢ Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] – Chibzui + suf. -eală.

CHIBZUIÁLĂ s. chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, judiciozitate, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livr.) continenţă, (rar) cuminţie, ponderaţie, temperanţă, (pop.) scumpătate, (înv. şi reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)

chibzuiálă s. f. (sil. -zu-ia-), g.-d. art. chibzuiélii; pl. chibzuiéli