CHITÁNŢĂ, chitanţe, s.f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance.

CHITÁNŢĂ s. recipisă, (înv. şi reg.) zdelcă, (înv.) răvaş, siguranţă, sinet, tahvil, teşcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii şi a primit o ~.)

chitánţă s. f., g.-d. art. chitánţei; pl. chitánţe

CHITÁNŢ//Ă ~e f. Dovadă care atestă recepţionarea sau restituirea a ceva (sume de bani, bunuri materiale etc.); recipisă. [G.-D. chitanţei] /<fr. quittance

CHITÁNŢĂ s.f. Înscris prin care se atestă primirea unei sume de bani, a unor bunuri etc. [< fr. quittance].

chitánţă (-ţe), s.f. – Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani. It. quitanza (sec. XIX), cf. fr. quittance, rus. kvitancija. – Der. chitanţier, s.n.