CHIUITÚRĂ, chiuituri, s.f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumeţe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [Pr.: chi-u-] – Chiui + suf. -tură.

CHIUITÚRĂ s. 1. v. chiot. 2. v. chiuit.

chiuitúră s. f. (sil. -u-i-), g.-d. art. chiuitúrii; pl. chiuitúri

CHIUITÚR//Ă ~i f. 1) v. A CHIUI. 2) Versuri glumeţe sau satirice, strigate în timpul dansurilor populare; strigătură. [Sil. chi-u-i-] /a chiui + suf. ~tură