CIŞMEÁ, cişmele, s.f. Instalaţie (exterioară) prevăzută cu o pompă sau cu un robinet, prin care este adusă pe conductă apa necesară gospodăriei. ♢ Expr. A curge ca dintr-o cişmea = a curge mult şi continuu. – Din tc. çeşme.

CIŞMEÁ s. v. apă, fântână, izvor, puţ.

CIŞMEÁ s. apă, (înv.) hazna. (~ua este instalată în curte.)

cişmeá s. f., art. cişmeáua, g.-d. art. cişmélei; pl. cişméle

CIŞM//EÁ ~éle f. 1) Izvor amenajat pentru a bea apă. 2) Instalaţie prevăzută cu o pompă sau cu un robinet, prin care se ridică apa ce vine dintr-o conductă sau dintr-un izvor natural. În curte este instalată o ~. [Art. cişmeaua; G.-D. cişmelei; Sil. ciş-mea] /<turc. çeşme

cişmeá (-éle), s.f. – Fîntînă (se spune numai despre fîntînile construite artificial). – Megl. ceşmă. Tc. çeşme (Cihac, II, 560; Roesler 609; Şeineanu, II, 135; Lokotsch 402; Ronzevalle 76); cf. ngr. τζεσμές, bg. češma, sb. česma.