CICĂLÍ, cicălesc, vb. IV. Tranz. A certa mereu, a face cuiva reproşuri repetate pentru fapte mărunte. – Et.nec.

CICĂLÍ vb. a bodogăni, a dăscăli, a plictisi, a sâcâi, (pop. şi fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. şi Bucov.) a cincăi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (fam.) a bârâi, a bâzâi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cârâi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Nu-l mai ~ atâta !)

cicălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cicălésc, imperf. 3 sg. cicăleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cicăleáscă

A CICĂL//Í ~ésc tranz. A deranja mereu cerând şi reproşând diferite lucruri; a bate la cap; a morocăni; a bârâi; a sâcâi. /Din cicală