CÍFRU, cifruri, s.n. 1. Sistem de semne convenţionale cu care se transmit comunicări secrete. 2. Combinaţie de cifre sau de litere cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaşte sau lacăte cu închizătoare secretă. – Din fr. chiffre (refăcut după cifră).

CÍFRU s. cod. (Scriere pe baza unui ~.)

cífru (cod) s. n. (sil. -fru), art. cífrul; pl. cífruri

CÍFRU ~ri n. 1) Sistem de semne convenţionale, folosit pentru transmiterea unor informaţii secrete; cod. 2) Combinaţie de semne (litere sau cifre), care permite deschiderea unei încuietori secrete. ~l seifului. /<fr. chiffre

CÍFRU s.n. 1. Vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre, potrivit unor norme stabilite dinainte; (p. ext.) sistem de semne convenţionale, folosit în comunicări secrete. 2. Încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinaţie de litere sau de cifre; combinaţia semnelor (litere, cifre) cu care se deschide o astfel de încuietoare. [Pl. -uri, -re. / după fr. chiffre, it. cifra].