CIOCÂRLÍE, ciocârlii, s.f. 1. Pasăre cântătoare mică, cu penele pestriţe, care zboară vertical la mari înălţimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) Numele unui celebru cântec popular care imită trilul ciocârliei (1). – Cf. c i o c â r l a n.

CIOCÂRLÍE s. v. măsea.

CIOCÂRLÍE s. (reg.) iapă, ţenchi. (~ de legat pluta la mal.)

CIOCÂRLÍE s. (ORNIT.) 1. (Alauda arvensis) (reg.) tiutiuroi, (Transilv.) ţârloi. 2. ciocârlie moţată (Alauda cristata) = (reg.) ciocoi, moşuţ, păcurar.

ciocârlíe s. f., art. ciocârlía, g.-d. art. ciocârlíei; pl. ciocârlíi, art. ciocârlíile

CIOCÂRLÍ//E¹ ~i f. Pasăre cântătoare de câmp, sedentară, de talie mică, cu penajul pestriţ, al cărei zbor se caracterizează prin înălţări şi coborâri precipitate. [Sil. cio-câr-li-e] /cioc + îrlă + suf. ~ie

CIOCÂRLÍ//E² f. mai ales art. 1) Cântec popular care imită trilurile păsării cu acelaşi nume. 2) Dans popular, executat după melodia acestui cântec. [Art. ciocârlia; G.-D. ciocârliei; Sil. -li-e] /cioc + îrlă + suf. ~ie

ciocârlíe, ciocârlíi, s.f. (reg.) 1. (la plută) nuia cu laţ de frânghie la un cap, cu care plutaşii opresc pluta, agăţând-o de cârmă; iapă, tenchi. 2. cui gros de lemn folosit la plug. 3. butaş de viţă de vie.

ciocârlíe, ciocârlíi, s.f. (reg.) 1. (la plută) nuia cu laţ de frânghie la un cap, cu care plutaşii opresc pluta, agăţând-o de cârmă; iapă, tenchi. 2. cui gros de lemn folosit la plug. 3. butaş de viţă de vie.