CIOCĂNITOÁRE, ciocănitori (ciocănitoare), s.f. Nume dat mai multor specii de păsări agăţătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare şi larvele lor; ghionoaie. – Ciocăni + suf. -toare.

CIOCĂNITOÁRE s. v. ghionoaie.

CIOCĂNITOÁRE s. v. virdare.

ciocănitoáre s. f., g.-d. art. ciocănitórii; pl. ciocănitóri

CIOCĂNIT//OÁRE ~óri f. Pasăre sedentară, de talie mijlocie, cu cioc puternic şi cu penaj viu colorat, care ciocăneşte coaja copacilor în căutarea viermilor cu care se hrăneşte; ghionoaie. [G.-D. ciocănitorii] /a ciocăni + suf. ~toare

ciocănitoáre, ciocănitóri, s.f. (pop., înv.) mitralieră.