CIOPÂRTÍ vb. IV. v. ciopârţi.

CIOPÂRŢÍ, ciopârţesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăţi (şi la întâmplare) o fiinţă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [Var.: (înv. şi pop.) ciopârtí vb. IV] – Din ciopa(r)tă (modificat după parte).

CIOPÂRŢÍ vb. a sfârteca, a sfâşia, (pop. şi fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoţi, a măcelări, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. şi Bucov.) a hăcui. (A ~ animalul la tăiere.)

ciopârţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciopârţésc, imperf. 3 sg. ciopârţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciopârţeáscă

A CIOPÂRŢ//Í ~ésc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăţi mărunte; a bucăţi; a ciocârti. 2) (un material, o piesă etc.) A lucra rău, inestetic, dând dovadă de neîndemânare. /Din reg. ciopartă