CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s.f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, aşchie căzută prin cioplire – Ciopli + suf. -tură.

CIOPLITÚRĂ s. v. sculptură.

CIOPLITÚRĂ s. crestătură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestez. (O ~ în lemn.)

cioplitúră s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. cioplitúrii; pl. cioplitúri

CIOPLITÚR//Ă ~i f. 1) Obiect făcut prin cioplire. 2) Aşchie desprinsă prin cioplire. 3) col. Mulţime de aşchii, rezultate din cioplire. /a ciopli + suf. ~tură