CIORCHÍNĂ s.f. v. ciorchine.

ciorchínă (-ni), s.f. – Tip de inflorescenţă, racem, grapă. – Var. ciorchin(e). De la cioc, cu suf. -ină, şi cu infixul r ca în fişcă › frişcă, fîţîi › fîrţîi, etc., cf. ciochină, şi it. ciocca „ciorchine.“ Der. de la cerc (Puşcariu, Dacor., VI, 309-13; DAR), sau de la un lat. *circulina (Densusianu, GS, V, 173), este mai puţin probabilă. Cihac, II, 53, semnala deja o înrudire cu ciochină. – Der. ciorchinos, adj. (abundent, bogat în ciorchini).