CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj., s.f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ♢ Ferăstrău circular (şi substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dinţat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur împrejur. 2. Adj., s.f. (Dispoziţie, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. – Din fr. circulaire.

CIRCULÁR adj., adv. 1. adj. rotund, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spaţiu ~.) 2. adj. rotund, (livr.) orbicular. (Corpul descrie în spaţiu o traiectorie ~.) 3. adj. rotativ. (Mişcare ~ a unui cilindru.) 4. adj. v. giratoriu. 5. adj. v. rotat. (Zbor ~ al unei păsări.) 6. adv. v. roată.

circulár adj. m., pl. circulári; f. sg. circuláră, pl. circuláre

circulár s. n., pl. circuláre

CIRCULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are formă de cerc sau a unei sfere. Un spaţiu ~. 2) (despre mişcări) Care descrie un cerc; giratoriu; rotativ. Corpul descrie o mişcare ~ă. /<fr. circulaire, lat. circularis

CIRCULÁR, -Ă adj. 1. În formă de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur împrejur. 2. (şi s.f.) (Ordin, dispoziţie) care se transmite în aceeaşi formă la mai multe instituţii, persoane etc. // s.n. 1. Ferăstrău în formă de disc, care taie prin învârtire în jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acoperă peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis].