CIRCUMVOLÚŢIE, circumvoluţii, s.f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite şi sinuoase) de pe suprafaţa exterioară a creierului, mărginite de şanţuri 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluţiúne s.f.] – Din fr. circonvolution.

CIRCUMVOLÚŢIE s. (ANAT.) girus cerebral, (înv.) sân. (~ a creierului.)

circumvolúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. circumvolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. circumvolúţiei; pl. circumvolúţii, art. circumvolúţiile (sil. -ţi-i-)

CIRCUMVOLÚŢI//E ~i f. 1) Cută sinuoasă a scoarţei cerebrale. 2) Rotire în jurul unui punct sau a unei axe. ~a Pământului. [Art. circumvoluţia; G.-D. circumvoluţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. circonvolution

CIRCUMVOLÚŢIE s.f. 1. Fiecare dintre cutele sinuoase care se găsesc pe suprafaţa creierului; girus. 2. (Rar) Rotire, învârtire. [Gen. -iei, var. circumvoluţiune s.f. / < lat. circumvolutus – înfăşurat împrejur, cf. fr. circonvolution].