CISTICÉRC, cisticerci, s.m. Formă larvară a teniei, având aspectul unei vezicule de mărimea bobului de mazăre, care se fixează în ţesuturile mamiferelor, producând cisticercoza. – Din fr. cysticerque.

cisticérc s. m., pl. cisticérci

CISTICÉR//C ~ci m. Larvă a teniei, care se dezvoltă în ţesuturile organismelor infectate (în special la mamifere), producând cisticercoza. /<fr. cysticerque

CISTICÉRC s.m. Formă larvară a teniei, asemănătoare unei băşicuţe cât un bob de mazăre, care se fixează în organism. [< fr. cysticerque, cf. gr. kystis – băşică, kerkos – coadă].